După 1990, braconajul în Marea Neagră a căpătat dimensiuni nebănuite; în fiecare primăvară, în apele teritoriale româneşti şi-au făcut apariţia pescadoarele turceşti şi, uneori, bulgăreşti, la pescuit ilegal de calcan şi rechin. Interceptarea acestora s-a dovedit, de cele mai multe ori, extrem de dificilă – cum, până în anul 2009 nu beneficiam de un sistem radar performant, singura noastră şansă era aceea a patrulării în larg. Iar rezultatele erau la noroc şi în funcţie de …dotări. Au existat cazuri (negate de către autorităţi, dar susţinute de lucrători ai Poliţiei de Frontieră, sub rezerva anonimatului) în care exista informaţia potrivit căreia se află pescadoare străine la braconat în apele noastre teritoriale, însă nu era combustibil pentru ca ambarcaţiunile noastre să plece în larg pentru a captura braconierii.

Cu toate acestea, rezultatele înregistrate de-a lungul timpului sunt de-a dreptul spectaculoase. Între anii 2002-2011, au fost capturate 26 de pescadoare, 19 turceşti şi 7 bulgăreşti. La bordul acestor nave s-au găsit peste 5 tone de peşte de diferite specii, însă ponderea o deţin calcanii şi rechinii. Cei mai „fideli” braconieri sunt turcii. Ei îşi riscă viaţa şi libertatea venind în apele noastre teritoriale deoarece calcanul este foarte scump în Turcia, între 30 şi 40 de euro per kg. Ambarcaţiunile lor sunt adevătare hârburi, însă au în dotare motoare ultraperformante, care să le permită să fugă atunci când sunt descoperiţi. În ceea ce priveşte braconierii bulgari, aceştia nu au fost foarte activi în apele noastre teritoriale; în 2006 au fost depistate două bărci cu braconieri. De-abia în anul 2010 au fost prinse primele pescadoare bulgăreşti la braconat.

“Big-Brother” la Marea Neagră

Din anul 2009 misiunea poliţiştilor de frontieră a fost mult înlesnită în urma punerii în funcţiune a Sistemului Integrat de Supraveghere a Frontierei