Din datele publice existente înainte de închidere, oferta pentru Transelectrica se conturează ca o reuşită.

Orice mai este încă posibil, dar "SPO-ul Transelectrica" ar fi un succes necesar pentru piaţa de capital românească.

Din această perspectivă merită de văzut de ce "de data asta s-a întâmplat altfel", cum a fost spart cercul nereuşitelor (între care oferta publică Petrom a fost un moment dureros) şi care sunt ameninţările vizibile la orizont.

În cazul Transelectrica pieţele internaţionale au ajutat până la un punct.

Oferta publică a fost precedată de exuberanţa pieţelor de capital.

Momentul lansării ofertei a coincis însă cu începerea corecţiei pe pieţele europene. În mod normal o asemenea inversare de trend este cauză de eşec şi nu de reuşită.

Mai mult ea determină o fixare a preţului cu un discount mic, într-o perioadă de optimism, în timp ce vânzarea efectivă se face într-o perioada când investitorii aşteaptă un preţ de ofertă substanţial redus faţă de tranzacţiile curente.

În mod cert inversarea de trend putea (şi să sperăm că e prea târziu să o mai facă! ) să determine eşecul.

În cazul Transelectrica, nivelul la care a fost aprobat preţul de oferta a ajutat în mod cert la succesul ofertei.

El a venit după neinspirata fixare a preţului de ofertă de la Petrom şi a reflectat voinţa de a evita un alt eşec.

În acelaşi timp trebuie recunoscut că dincolo de profesionalismul consorţiului angajat pentru ofertă, decidenţii politici au fost diferiţi.

Când eşti implicat în road showuri pentru vânzarea de obligaţiuni româneşti pe pieţele americane ştii cum să calibrezi preţul pentru o ofertă publică simbolică pe piaţa românească!

Ne place sau nu, dar profesionalismul deciziei politice a făcut diferenţa.

Şi probabil şi calitatea noilor purtători de steag ai Bursei de Valori Bucureşti care au ştiu