George Enescu le marturisea, in secolul trecut, unor apropiati ai sai: "Numai intamplarea m-a facut muzician". Pentru Bogdan, Serban, Filip si Alexandru, membri ai cvartetului Ad Libitum, aceasta "intamplare" a purtat alte haine. A fost intai norocul fiecaruia de a se naste in familii de muzicieni, pentru ca apoi "vina" sa pice pe un fel de... "tulburare obsesiv-compulsiva" de care toti am vrea sa suferim. Seamana cu Sindromul Pica (nevoia patologica de a consuma substante necomestibile), dar in cazul de fata ii vom spune, mai simplu, "dragoste pentru muzica". O dragoste ce se manifesta prin nevoia de a "manca muzica pe paine" sau chiar "vioara pe paine".
Povestea Ad Libitum a inceput in anul 1988, la Universitatea Nationala de Muzica din Iasi. Patru tineri muzicieni: violonistii Adrian Berescu si Serban Mereuta, violistul Bogdan Bisoc si violoncelistul Filip Papa isi porneau ascensiunea.
Cvartetul Ad Libitum a putut fi desfacut din contopirea unui sfert de secol doar de destin. Dupa 24 de ani de repetitii, succese, aplauze si muzica, unul dintre ei si-a incetat cantecul pamantean. Adrian Berescu s-a stins din viata anul trecut, locul sau fiind luat de Alexandru Tomescu, violonistul care de cinci ani canta pe un Stradivarius apartinand patrimoniului national al Romaniei.
Componentii formatiei Ad Libitum au vorbit pentru HotNews.ro despre datoria Romaniei de a-si educa muzical copiii si despre capacitatea muzicienilor de a schimba curgerea timpului intr-o sala de concert (multe lucrari clasice au un puls care concide cu pulsul uman, de circa 60 de batai pe minut). Cum arata visul unui violoncelist: "sa reusesc sa cant de asa maniera incat publicul sa amuteasca, sa nu aplaude".
Citeste si un articol despre Jakob Haendel, producator muzical care a colaborat cu nume ca Ad Libitum, Yehudi Menuhin, dar si cu Rammstein. Citeste si articolu
