Drumul nostru chinuit spre modernitate mai bifa o etapa: ne indreptam spre Europa insotiti de naravurile noastre orientale, de o structura sociala premoderna, de saracie si ignoranta, de iluzii privind "imensul progres" adus automat de liberalism.

Generatia care a realizat Unirea Principatelor, Independenta si sistemul institutional modern a pus ideile liberale la lucru, incercind sa le impaminteneasca intr-o tara agrara, asadar traditionalista. Vorbim, de fapt, de aceeasi generatie intrata in scena la 1848, cu o mica, dar semnificativa diferenta: din idealisti s-au metamorfozat in pragmatici, iar din republicani s-au convertit la monarhie. Aceasta dubla incordare/metamorfozare, parcursa pripit, avea insa un cost. Pretul platit de toti, pina astazi, s-a sedimentat in superficialitatea adoptarii/imitarii valorilor occidentale. Consternati, ca si liderii de opinie de la inceputul veacului lor, ca intirzierea noastra fata de Occident este dramatica, ei au decis sa importe de acolo cu ridicata. Institutiile au fost imitate la indigo. Constitutia, spre exemplu, s-a tradus, literalmente, dupa cea belgiana. Lustrul european era evident si strident, de la saloanele de moda incepind si pina la eticheta guvernamentala. Bucurestiul traia frenetic, imitind Parisul. Stilistica frantuzeasca acapara totul: artele si arhitectura, manierele, viata cotidiana a oraselor noastre mai rasarite. De la imitatie la maimutareala nu a fost decit un singur pas, si el parcurs in mare graba. Chiar viteza innoirii a luat mintile multora, inducind iluzia ca ne-am modernizat de-a binelea. Sedusi de frumusetea ideilor si de frenezia imitatiei, am ignorat ca tara conectata la pospaiul modernitatii era doar o pojghita. Romania politica, cea a saloanelor aristocratice ori cea artistica pareau sa se fi pliat din mers la canonul occidental. Nu si la fondul sau, din pacate. Spiritele cele mai elevate