În urma intervenţiei celor 22 de semnatari civici s-au salvat la bugetele companiilor energetice de stat, în principal Nuclearelectrica, aproape 25 milioane euro pe doi ani, sub formă de profituri care n-au mai fost cedate moca partenerului privat, după obicei.

Polemizam deunăzi, într-o intervenţie la TV, cu diverşi deputaţi gălăţeni şi experţi în domeniul energiei – altfel, categorii mutual exclusive – pe chestiunea cererii de ofertă pusă de Arcelor Mittal săptămâna trecută pe bursa de energie, pentru cumpărarea a 3,4 TWh, în doi ani, la frumosul preţ de 170 lei/MWh. Mica problemă era că nivelul pieţei cu livrare la un an e în jur de 210 lei/MWh, deci contractul, pe care companiile de stat, în principal Nuclearelectrica, s-ar fi îngrămădit să îl ia, făcând-o pe proastele, ar fi presupus un ajutor de stat mascat de 140 milioane lei.

În naivitatea mea de ONG-ist, eu ziceam că reprezentanţii statului în consiliile de administraţie de la Nuclear (sau Hidro, sau termocentrale, sau Romgaz, situaţia fiind aceeaşi) ar trebui să negocieze mai agresiv în interes public, apărând profiturile companiilor, nu făcându-le cadou privaţilor. În replică, superior, oficialii se declarau foarte îngrijoraţi de soarta combinatului, care are pierderi, ameninţă că se închide şi pleacă în alte părţi, lăsând oamenii pe drumuri etc. Aşa cum au luat partea la vremea respectivă şi lui Ioan Niculaie, subvenţionat şi el de stat cu gaz ieftin, sau altor guralivi.

Când colo, ce să vezi: Arcelor îşi retrase oferta, care era de fapt un aranjament cu producătorii cusut cu aţă albă, vizibil de la o poştă de toată lumea – mai puţin ANRE, arbitrul pieţei de energie, care tradiţional se face că plouă – pus de sanchi pe bursă, pentru a da aparenţă de competiţie afacerii. Din ce se aude, va veni cu alta, mai aproape de realitate: în jur de 200 lei/MWh. Dacă mişcarea se confirmă, iar î