Acuma, sper să n-ajung un fel de buletin al resurselor naturale româneşti. Dar se pare că e locul politic cel mai interesant şi abuzat nedemocratic din România. Interesant e că agenda e ţinută de mici “scăndăluţe” cu MRU care trînteşte uşa pentru că nu mai suportă presiunile electorale pedeliste. Cînd MRU ar avea ceva de făcut urgent. Anul acesta tot ce am auzit important politic a ţinut de gestionarea unor resurse. Preşedintele repetă încăpăţînat că vrea minerit, că viitorul e în minerit, se întîlnesc mai mult sau mai puţin pe furiş cu Chevron, Exxon etc. CuFMI-ul au gata stabilite tot soiul de privatizări “strategice”, cum e CupruMin. Se ia de exemplu un zăcămînt de peste 5 miliarde de euro şi se vinde la o licitaţie cu 200 de milioane. Plus promisiune de ecologizare. Asta cu mediul a ajuns noua mascotă a guvernării – de aia privatizăm, ca să protejăm mediul.

Deci, dacă MRU are chef de trîntit uşi, s-o trîntească pe asta: să explice dacă statul român mai are şi altă strategie decît să vîndă pe nimic tot ce mai prinde. De la Ministerul Economiei nu mai aştept nimic, le-am trimis de acum o lună o întrebare simplă despre întîlnirea cu Chevron şi n-au fost în stare să dea un răspuns minimal.

Despre subsolul afacerii CupruMin:

Majoritatea fondatorilor băncii de investiții Bayfront Capital Partners (ce a înființat firma Roman Copper Corp. – noul proprietar al Cupru Min, mina de cupru de la Rosia Poieni) a lucrat la compania care a fost brokerul lui Frank Timiș în cele mai mari afaceri ale acestuia. (mai mult pe riseproject)

Blair și stînga periculoasă de puf

Am fost ieri să-l văd pe Tony Blair. Evident, știam ce-o să spună, îi știam clișeele cu uniformizarea ideologică, cu modernitatea care cere amestecul tuturor politicilor, ba chiar și cu deciziile “instinctuale” (poate cum a fost războiul din Irak, de exemplu). O relatare entuziasmată găs