NRC Handelsblad, Rotterdam: Primul ministru olandez, Mark Rutte, nu s-a distanţat încă de site-ul anti-imigranţi al partidului lui Geert Wilders. O tăcere care dezvăluie diviziunile politice şi lipsa lor de viziune privind imigraţia, consideră filozoful Paul Scheffer. Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Cei care, în străinătate, urmăresc cât de cât ştirile despre Olanda, ştiu că în acest moment totul se învârteşte în jurul unei singure întrebări: “Ce s-a întâmplat cu această ţară tolerantă?” Această întrebare reflectă o dezamăgire sinceră, dar înseamnă de asemenea o trecere printr-un nou ansamblu de stereotipuri. Aşa cum odinioară toţi corespondenţii scriau despre libertatea aparent nelimitată în ţara lalelelor, acum toţi caută cu sârguinţă exemple pentru a ilustra convulsiile prin care trece ţara.Şi nici nu este atât de greu, ocaziile sunt de în ce mai numeroase în ultimul timp, culminând recent cu “site-ul care adună plângerile împotriva muncitorilor est-europeni”, a polonezilor în special, căci sunt cei mai numeroşi în Olanda [site-ul lansat de Partidul Libertăţii îndeamnă la semnalarea comportamentului imigranţilor, considerat deranjant]. Dar oare îşi dă cineva silinţa, în înaltele sfere guvernamentale, să citească seria deprimantă de articole despre Beschwerdeportal, Ost-Pranger, L’appel à dénoncer les migrants, the anti-Polish hotline ori The Dutch anti-immigration website? [toate titluri care desemneaza site-ul anti-imigratie olandez] Şi mă limitez aici la limbile germană, franceză şi engleză.

Această indignare din alte ţări se datorează în mod evident propriilor lor interese. Cei zece ambasadori ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est care, într-o scrisoare deschisă, s-au indignat împotriva acestui site, ar avea multe de explicat privind drepturile minorităţilor în propriile lor ţări. Iar în ceea ce priv