“ În aprilie 1964, la ideea lui Gheorghiu-Dej, Comitetul Central a „proclamat“ independenţa PMR faţă de Kremlin. Când a venit la putere, Nicolae Ceauşescu a „uitat“ meritele predecesorului său.
Abia după câţiva ani de divergenţe româno-sovietice nerecunoscute public, Gheorghe Gheorghiu-Dej a hotărât să acţioneze. În aprilie 1964, la iniţiativa sa, Partidul Muncitoresc Român (PMR) a redactat şi publicat „Declaraţia cu privire la poziţia PMR în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale". Pe scurt, „Declaraţia din aprilie 1964".
Lansat în contextul schismei lumii comuniste, împărţită între pro-sovietici şi prochinezi, documentul a adâncit ruptura dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nikita Hruşciov. Şi a pregătit terenul pentru gestul temerar al lui Nicolae Ceauşescu, când soldaţii Organizaţiei Tratatului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia.
La începutul anilor 1960, relaţiile României cu celelalte state membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) s-au înrăutăţit. Prin păreri „avizate" ale oamenilor de ştiinţă şi interpuşi străini, Uniunea Sovietică recomanda României să renunţe la industrializare şi să dezvolte agricultura.
Au respins Planul Valev
Gaz pe foc a turnat economistul rus Emil Valev, care a sugerat României, Bulgariei şi URSS constituirea unui „complex economic interstatal". În care România „contribuia" cu peste 40 % din teritoriul naţional. Propunerea l-a îndârjit pe Dej. Prin studiile de specialitate ale lui Costin Murgescu, în numele „eficienţei economice" şi a „neamestecului în probleme interne", comuniştii români au combătut pe marginea Planului Valev.
Mai lipsea doar documentul de partid care să certifice această orientare. În plan extern, declaraţia a fost pregătită cu mare atenţie. Ca să evite o posibilă izolare, PMR a îmbunătăţit relaţiile cu partide neagre
