Am tot mai mult senzaţia că Europa a devenit un teatru de război, în care combatanţii au plantat mine, dar nimeni nu mai ştie unde - şi prin urmare când şi cum vor exploda ele. De aceea, de multe ori când sunt întrebat de perspectivele din zona euro sau din România, îmi spun opinia dar nu uit să remarc la sfârşit: asta dacă nu va mai exploda vreo bombă în zilele următoare... Şi de obicei bombele explodează, mai devreme sau mai târziu. Cele mai multe dintre aceste bombe au fost detonate de agenţiile de rating şi marii investitori internaţionali; aceştia s-au jucat aruncând cu pietre către zonele mai vulnerabile ale Europei - care în contextul ultimilor ani ocupă aproape întregul continent - şi au determinat astfel explozii în serie. Dacă ne uităm în urmă, putem stabili cu precizie când au fost plantate minele: în ultimele două decenii, când economia Europei deşi devenea tot mai puţin sustenabilă şi competitivă la nivel mondial, şi-a afirmat dorinţa de a deveni lider global. În acest timp, politicile sociale au depăşit de multe ori resursele reale şi chiar pe cele iluzorii viitoare ale guvernelor respective. În acest fel, s-au promis şi acordat bani şi privilegii cetăţenilor fără ca aceşti bani să existe - mai exact, pe datorie. Căderea comunismului în ţările din Estul Europei, globalizarea şi integrarea UE au generat un val de optimism datorită căruia nimeni nu a mai părut interesat de acumularea de mine pe zone tot mai extinse. O Europă în care ţările "vechi" şi "solide" finanţau din greu creşterea economică, dar şi consumul exagerat al ţărilor "emergente", de la care aşteptau randamente ridicate din investiţii şi pieţe de export interesante. Din rândul ţărilor emergente fac parte, pe lângă ţările foste comuniste şi Irlanda, Grecia, Cipru, Portugalia, chiar Spania, adică acele ţări cu volatilitate ridicată în venituri şi indicatori economici şi care din cauza sărăcie