- Istoric - nr. 982 / 27 Martie, 2012 ...Satu Mare. Pe la inceputul anilor ’90, eram acasa, la dr. Liviu Botiu, care locuia in celebra "Casa Alba”, la doi pasi de Piata Mare. Priveam pe geam si-mi povestea momente din drama romanilor. Era o intalnireistorie, la care era prezent si seful de atunci al Uzinei Electrice. Cu o zi inaintea navalirii "planificate” a armatei ungare, a facut parte din grupul care s-a ocupat de evacuarea statuii lui Vasile Lucaciu. Ea reprezenta primul mare "dusman” al nedoritilor "oaspeti”. Veneau cu dinamite pregatite, in baza unor "proiecte” elaborate de ungurii-bastinasi. El, parintele Vasile Lucaciu, era marele "vinovat” al realizarii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 si a devenit un ghimpe greu de digerat pentru cei care au "pierdut” ce, de fapt, in mod real, n-au avut niciodata... In noaptea aceea, in Piata Libertatii, in care trona Vasile Lucaciu, erau adunate toate utilajele necesare, dar si camionul de mare tonaj, care avea sa transporte la gara statuia, iar de aici, cu trenul, prin Oradea si Arad, spre Miercurea Sibiului, localitatea natala a sculptorului Corneliu Medrea, unde urma sa fie pastrata, in asteptarea reasezarii ei pe soclu. Pentru ocupantii de ocazie, a fost o mare surpriza: disparuse Monumentul!, incat, dinamitele pregatite aveau sa-si gaseasca alte destinatii. Poate chiar la Guraslau, in Salaj, unde, pe "Dealul lui Mihai”, se inalta alt monument al romanilor: Obeliscul Mihai Viteazul. Marele barbat care a realizat in anul 1600 prima unire a provinciilor romanesti... Odiseea "Vasile Lucaciu” e una lunga si nedreapta. Pe postamentul statuii a fost inaltat, ca-n fiecare mare oras romanesc, un monumentsimbol al puterii sovietice, cu iz rosu-rusesc. Acolo a stat pana dupa Revolutie, in timp ce readucerea la Satu Mare a monumentului "Lucaciu” a continuat sa intampine dificultati foarte mari. Nici Moscova nu-l iubea pe Vas