Evaporarea lui Boldea arată generoasele găuri legislative prin care un borfaş poate să scape cu legea în mână.
Pentru misiunea Comisiei Europene venită săptămâna trecută în România ca să vadă la faţa locului cum funcţionează instituţiile statului şi sistemul legislativ în raport cu corupţia (y compris compatibilitatea noastră cu spaţiul Schengen), spectacolul oferit de Bucureşti a fost neaşteptat de complet, chiar o capodoperă în materie, am putea spune. Piesa a părut pregătită în detaliu, legislaţie şi scene vivante, ca şi cum ar fi trebuit să demonstreze, chiar şi celor mai grei de cap, că nu suntem în stare s-o rezolvăm cu corupţia, dar că războiul nostru cu laleaua olandeză va continua. Bref, chiar sub ochii misiunii CE, un deputat, Mihail Boldea, acuzat de grave înşelăciuni imobiliare, soldate cu un prejudiciu de circa 2 milioane de euro, iese din ţară exact în intervalul reglementat de legea românească pentru ridicarea imunităţii sale. 5 zile, dacă punem şi week-end-ul. O face, repet, legal, lăsându-i în urma lui pe procurorii DIICOT cu buza umflată şi un scandal cât casa. Aflăm că împricinatul l-ar fi înştiinţat pe procurorul de caz că o să plece. Şi că omul legii i-ar fi zis: du-te. Şi s-a dus...
A început tevatura: rând pe rând au intrat în scenă toţi capii statului, procurorul general, şeful DIICOT, inspecţia CSM. Până şi şeful statului, care a promis că deputatul fugar (care la ora trecerii graniţei, conform legii, nu era fugar) va fi dibuit şi în gaură de şarpe. Nu e cazul, a intervenit insolent Boldea, ocupat cu safari într-o ţară africană. Mă voi întoarce singur. E un circ inutil ce se întâmplă la Bucureşti. Şi azi, 26 martie, chiar s-a predat la Nairobi.
Misiunea CE a luat notă şi a plecat la Bruxelles. Acum formulează probabil paragrafe din Raportul pe justiţie din vară. Şi are ce formula.
La Bucureşti, se caută vin
