- Editorial - nr. 982 / 27 Martie, 2012 Imboldit de naivitate, a doua zi dupa 20 martie 1990, aproape ca ma intrebam: oare tot ce s-a petrecut la Targu-Mures este ceva intamplator? Raspunsul venea, din pacate, repede, singur si convingator: acolo unde ura, intoleranta minoritara, iredentismul, sovinismul, extremismul si separatismul au dus la acel conflict interetnic, soldat cu morti si sute de raniti, absolut nimic nu mai poate fi intamplator! Iar tot ce a urmat, din 1990 incoace, in cei 22 de ani trecuti, a venit sa confirme, fara urma de tagada, din pacate, aceasta ferma convingere! Se dorea atunci, in ianuarie, februarie, martie 1990, separatismul scolar si universitar, ruperea scolilor in care invatau, impreuna, elevii romani si maghiari, in armonie si buna intelegere, se urmarea discriminare de la gradinita pana la liceu si la facultate! Brusc, dupa decembrie 1989, separatistii au declarat ca nu mai vor sa traiasca aici, la Targu-Mures si in judet, laolalta cu romanii majoritari. Cu gandul la refacerea fostei Regiuni Autonome Maghiare, de trista amintire, separatistii si segregationistii au introdus tablele bilingve prin localitatile muresene, inscriptionari, tot bilingve, prin institutiile statului roman, batand cu pumnul in masa si cerand cea de-a doua limba oficiala in stat – maghiara – introdusa, rapid, in justitie si in administratie. Santajul udemerist si "discriminarea pozitiva” sub sloganul "pasilor marunti” au dat, repede, roade nesperate! A fost inceputul! Unii credeau ca iredentistii se vor opri aici. S-au inselat! Pofta udemerista a venit mancand tot mai mult din nervii romanilor ardeleni, iredentismul maghiar obraznicindu-se din ce in ce mai mult! Ce a urmat? Un sir de nelegiuiri! Dupa profanarea statuii lui Avram Iancu, de la Targu-Mures, si a bustului lui Nicolae Balcescu din Sovata, dupa crimele abominabile de la Zetea, Dealu, Targu Secuiesc s