”Dacă în urmă cu treisprezece ani în Belin erau circa 100.000 de apartamente goale, iar proprietarii se luptau să le umple cu chiriași, astăzi grecii și spaniolii achiziționează astfel de proprietăți imobiliare, considerând că fac o investiție bună.
Realitatea este că prețul locuințelor din capitala Germaniei este cu mult sub cel al apartamentelor din Paris, Londra sau Roma”, ne explică ghidul nostru, Ralf Wollheim, care ne plimbă la pas, până în fața Porții Brandenburg. Cunoaște orașul ca pe propriile buzunare. S-a născut în zona de vest și are încă proaspătă în minte perioada anterioară căderii zidului Berlinului.
”Uitați, doar această porțiune a mai rămas din zid. Restul, a fost dărâmat bucată cu bucată și vândut colecționarilor. Ceva mai încolo a fost punctul de control Charlie, unde era granița dintre vest și est. Astăzi a mai rămas bariera și ghereta în care stă un actor îmbrăcat în straie de soldat”, ne explică Wollheim.
Marile companii au rămas în vest
După 1989, odată cu decizia de a muta capitala țării de la Bonn la Berlin, dezvoltatorii imobiliari și agențiile de profil au început să-și refacă planurile de afaceri.
”Se vorbea, la acea vreme, de peste un milion de persoane care aveau să se mute în Berlin: funcționari ai instituțiilor guvernamentale, angajați ai marilor companii, oameni de afaceri etc. Realitatea a fost alta. Marile firme au rămas în orașele din vestul Germaniei. Costurile de relocare sunt prea mari și nu justifică transferul acestora în capitală. Singura care a decis să se mute a fost Siemens”, povestește Ralf Wollheim.
Mai mult chiar, în loc ca populația orașului să crească, anual părăsesc Berlinul circa 100.000 de persoane, care aleg să locuiască în zona rurală.
Pe de altă parte, multe din vechile fabrici au fost transformate în sedii pentru companiile IT, start-up-urile din domeniu fiind susți
