După ce sodaţii americani au ars Coranul la baza aeriană din Bagram, în Afganistan, protestele continuă, iar ameninţările cu moartea se înmulţesc. În acest proces, America are trei puncte slabe.
Unul este presa americană, ale cărei relatări subliniază simplist şi amplifică faptul că nu au habar de ce se întâmplă în realitate acolo, de acţiunile care au determinat apariţia protestelor.
Jurnaliştii profesionişti sunt obligaţi să răspundă la cinci întrebări esenţiale: cine, ce, unde, de ce şi cum. Însă, citind textele de la Associated Press, New York Times şi The Washington Post, printre altele, am încercat să adun multă informaţie înainte să îmi fac o părere despre ce s-a întâmplat de fapt cu Coranul. Jurnaliştii au amplificat conflictul, dar nimeni nu a oferit o relatare clară a faptelor: cine ce a făcut, cine pe cine a lăsat în pace şi de ce.
Au fost acele exemplare din Coran arse în faţa oficialilor americani, aşa cum se arată într-un raport al Statelor Unite? Sau au fost aduse pentru a fi incinerate de soldaţi, ca parte a unei literaturi extremiste şi pentru că deţinuţii le foloseau ca mijloace de comunicare, fiind mână în mână cu muncitorii afgani, care îi ajutau să trimită mesajele, aşa cum arată un alt raport?
Aceste relatări mohorâte, fără actanţi şi acţiuni bine definite (incredibil, The New York Times nu a descris momentul incendierii), arată ce se întâmplă când publicaţiile importante scriu după dictare ce spune Pentagonul.
Al doilea punct slab al Statelor Unite este politizarea acestui afront teribil. Candidatul republican la prezidenţiale, Newt Gingrich, a calificat scuzele lui Obama drept o „predare", în timp ce un alt candidat republican, Rick Santorum, s-a declarat jignit de oricine ar spune că America poartă vreo „vină".
Absenţa perspectivelor demonstrează ignoranţa cul
