În general, noua generaţie de politicieni nu prea a ieşit în evidenţă. În schimb, există un domeniu în care generaţia tânără a spart tiparele: infracţiunile de care sunt acuzaţi unii dintre ei se bazează pe metode incredibil de primitive. Ce am înţeles din cazurile Mihai Boldea, Dan Păsat sau Sorin Apostu?

Nimeni nu poate contesta faptul că, de câţiva ani, în România a început schimbarea de generaţii, atât în politică dar şi în alte domenii importante, precum justiţia. Presiunea a venit atât din partea comunităţii internaţionale, cât şi a unei părţi bune din societatea românească, sătulă să fie condusă de oamenii trecutului, cu aspiraţii caracteristice perioadei de junglă capitalistă, din anii 90. Vrând-nevrând, oameni precum Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase sau Radu Berceanu au trebuit să facă un pas în spate pentru că pur şi simplu nu mai erau potriviţi acestor vremuri. Astfel, în ultimul timp, mulţi dintre cei care au avansat în funcţii importante, fie că vorbim de primării, guvern sau parlament aparţin noii generaţii. Unii au ieşit în faţă pe merit, în timp ce alţii au primit un vot de încredere din partea societăţii aproape exclusiv datorită vârstei. O dovadă în acest sens este că, în acest moment, în Camera Deputaţilor sunt peste 50 de parlamentari care au vârste de până în 40 de ani. La fel, multe primării sunt conduse de oameni tineri. Acelaşi semnal de schimbare vine acum şi dinspre Guvern.

Există totuşi semnale clare că prin întinerire se îmbunătăţeşte şi calitatea clasei politice? Deocamdată, avem prea puţine dovezi în acest sens.

Există însă un lucru care pare într-adevăr şocant în ceea ce priveşte noua generaţie de politicieni. Dosarele penale în care sunt implicaţi oameni din categoria "lupilor tineri" trădează o dorinţă imensă de parvenire rapidă, prin folosirea unor metode primitive. Dacă în scandalurile în care au