- Comentariu - nr. 982 / 27 Martie, 2012 Ma simt dator, dintr-un mare respect pentru romanii si cititorii mei, sa raspund deselor intrebari care mi-au fost adresate (si reluate) de cateva luni incoace, privind o posibila candidatura a mea, ca independent, la functia de consilier local sau judetean, sau la Camera Deputatilor, la viitoarele alegeri locale si parlamentare. Tin sa reiterez ceea ce am subliniat atunci cand, scarbit de jocurile politice al PSD, de toate machiaverlacurile si scenariile rocambolesti ale acestei politici mocirloase, mi-am dat demisia din tot ce inseamna politica romaneasca, asa cum se face ea azi pe meleagurile noastre. Promiteam atunci, in 24 octombrie 2004, ca parasesc, definitiv, scena politica, si m-am tinut de cuvant, ca voi face o singura politica – cea a Neamului meu si a culturii romanesti. Si asta am facut! Asadar, tuturor celor care mi-ati adresat intrebari, promitandu-mi sprijin in cazul ca as candida, va multumesc pentru gandul cel bun, pentru increderea pe care o aveti in mine, dar cuvantul dat pentru mine-i sfant si obligatie de respectat pe un drum neintors. Stiu ca v-ati convins ca parlamentarii mureseni, cu o singura exceptie, v-au dezamagit, ca, atunci cand s-au ridicat probleme presante privind interesul national, in urma santajului si a presiunii UDMR, nu prea i-ati vazut si auzit sa iasa la tribuna Parlamentului, sa se bata pentru Ardeal, pentru interesele romanilor de aici! Nu li s-au auzit glasurile, din pacate, au tacut, malc, precum pestele in apa! Stiu, am dovedit acest fapt in cei opt ani, ca deputat in Parlamentul Romaniei, ca acolo este mare nevoie de luptatori, de adevarati patrioti romani, iar unii dintre cei ajunsi acolo numai asta nu au dovedit a fi, mai ales dupa votul uninominal, un fiasco total. Sunt insi in Parlamentul Romaniei carora, in aproape patru ani, nu li s-a prea auzit vocea, unii batand palma, m