Respingerea de către premier a solicitărilor Coaliţiei reprezintă, practic, o materializare a avertismentelor repetate, lansate de Mihai Răzvan Ungureanu partidelor la putere, că nu va accepta orice propunere cu iz electoral. Rămâne de văzut poziţionarea preşedintele Băsescu într-un viitor conflict Ungureanu-coaliţie.

Informaţia că şedinţa coaliţiei s-a încheiat brusc, cu plecarea premierului Ungureanu supărat că liderii coaliţiei îl presează să aloce fonduri către primarii lor, a ajuns doar pe surse la presă. Deloc întâmplător, liderii PDL chestionaţi pe acest subiect au fredonat acelaşi refren: nu există tensiuni între coaliţie şi premier, nu a plecat nimeni trântind uşa etc. De ce ezită democrat-liberalii să admită eventuale disensiuni de opinie între ei şi Ungureanu? Pentru imagine, în primul rând.

Adică, să nu rămână oamenii lor din teritoriu cu impresia că „greii" de la centru au pierdut pârghiile guvernamentale prin care sute de milioane de lei au plecat de la puşculiţa statului spre anumite primării şi proiecte. Cu alte cuvinte, liderii coaliţiei ar fi puşi în postura de a admite că s-a întâmplat exact lucrul de care se temeau şi pe care l-au invocat repetat în urmă cu un an de zile, când a început să se discute, la iniţiativa preşedintelui Băsescu, despre înlocuirea lui Emil Boc cu un premier tehnocrat. Să ne amintim, de pildă, că deputatul Cezar Preda spunea, în martie 2011, că o construcţie cu premier independent, ajutat de alţi tehnocraţi şi de miniştri PDL, ar însemna ca „PDL să nu mai conteze deloc în guvernarea ţării".

Chiar şi la începutul lui 2012, când era deja previzibilă înlocuirea lui Emil Boc din fruntea Guvernului, democrat-liberalii nu priveau cu ochi buni instalarea unui independent: „Eu am trăit figura cu guvernul de tehnocraţi Mugur Isărescu, eram în guvern. Tot un an, tot cu alegeri la sfârşit. Şi ce, în afară de fapt