Dupa mai bine de sapte ani, cred ca putem trage concluzia ca sistemul electoral romanesc a devenit o parte functionala a mecanismului pus la punct de Traian Basescu pentru destructurarea unei vieti politice bazata pe partide.
De la inceputul mandatului sau, Basescu si-a dat seama ca nasterea presedintelui jucator nu poate avea loc cu adevarat decat daca principalii actori de pe scena publica - partidele - devin tot mai slabe, tot mai divizate, tot mai compromise, mai incoerente si mai tematoare. Pentru a-si atinge scopul, Basescu a facut orice in directia asta. A inventat un partid "parlamentar" dupa alegeri, in asa fel incat sa le anuleze rezultatul. A stimulat orice disidenta in sistemul politic. A favorizat nasterea unor structuri politice suplimentare ale maghiarilor, ca sa poata manevra si in interiorul UDMR. S-a jucat, incurajand crearea unor partide anti-sistem, pentru a le folosi, dupa alegeri, la crearea unei eventuale noi majoritati parlamentare. A speculat orice slabiciune omeneasca, numind adeseori in functii ale "puterii" persoane provenind din zona opozitiei (vezi modelul Sarkozy/Kouchner) doar ca sa creeze brese in partidele respective.
Apogeul acestui "efort" de subminare a democratiei parlamentare il reprezinta sistemul electoral propus de Basescu. Uninominalul pur sau impur. Uninominalul vs lista de partid. Noul fata de vechi. Reformistii vs conservatori. Tinerii impotriva clasei politice expirate. Transmiterea stafetei... Asa cum arata si cum se dezvolta in practica acest sistem, el favorizeaza brutal si in mare masura individualitati dubioase din plan local, fata de care sunt indatorati mai marii de partid sau care au capacitatea de a sustine financiar campania proprie si, poate, si alte campanii. Cand personajele dubioase nu vor sa iasa in fata, devin parlamentari reprezentantii lor, finantati generos. Partidele au din ce in ce mai
