Ştiţi probabil scenariul: puterea atacă PDL. Practic, cu ce avem de-a face? obscurizarea unei agende? Da: ce rost are să discuţi despre vînzarea unei mine de cupru în condiţii dubioase (recomandate de FMI şi cu neni care spun că UE nu te lasă să pui condiţii!? – vezi aici o declaraţie aiuristică). Sau despre mita electorală pregătită de Guvern cu îmbufnări MRU. Etc.
Dar mai e ceva. O tendinţă care creează haos în PDL de ridicare prin lovirea unora vulnerabili, mai mult sau mai puţin. Traian Băsescu iese şi se victimizează: sînt singur, baronii partidului m-au lăsat baltă. Intelectualii partidului, adică tot TB, ies şi sancţionează lipsa de conduită etică a celor pe banii cărora s-a făcut reţeaua maşinii electorale. Ioan Oltean apărut şi el proaspăt într-un dosar plînge că suferă lovituri inclusiv din interiorul partidului. Există un PDL de baroni, un PDL prezidenţial (aripa intelectuală, aripa de servicii, aripa business etc.). PDL-ul prezidenţial vrea să evolueze central, dîndu-le la cap baronilor, iar ăştia din urmă ar trebui să fie cuminţi.
MRU trînteşte uşa de la Guvern sictirit de PDL. Boldea e şi el executat ritualic cu ajutorul preşedintelui. Practic, dacă vrei să mai fii perceput puternic trebuie să calci în picioare PDL. Nu cu opoziţia trebuie să lupţi, ci cu propriul partid. Ocupi ambele locuri ale scenei. Noua strategie electorală pare să sune cam aşa: ne putem ridica în sondaje călcîndu-ne nişte “vulnerabili” în picioare. Ultima soluţie, ceva anticorupţie.
Ce ştie Frunzăverde? Ştie că PDL va fi carne de tun nu doar pentru opoziţie, ci şi pentru puterea care încearcă să-şi găsească ceva vigoare nouă. În plus, la nivel local alegerile nici nu sînt aşa de afectate de o suspiciunile de corupţie (deci putem să-l facem sac de box pe Oltean şi el să ia Bistriţa). E un calcul cîştigător şi pentru presă: suspiciuni de corupţie multe, multe dosa
