Publicăm în continuare un fragment din jurnalul de călătorie al lui Marius Chivu, intitulat Trei săptămâni în Himalaya, aflat în curs de apariţie la Editura Humanitas.

Manang, 5 mai 2011. Ajungem în Tal, un sat aşezat într-o vale care va fi inundată pentru a se construi un baraj. Pe stâncile de la intrarea în sat citim scris cu roşu „Vote for Karma Gurunk!“. Este partidul naţionalist pentru care a votat şi Rishi, şerpaşul nostru. Ne spune că nu-i plac creştinii (penticostali, de fapt) care fac misionarism şi-i convertesc pe nepalezi la o religie străină de locurile astea, iar Karma Gurunk au promis că vor interzice misionarismul creştin. „Nepalul trebuie să rămână hindus“, mai zice Rishi, căruia nu-i plac nici maoiştii. În urmă cu câţiva ani, maoiştii erau partizanii acestor munţi, atacau posturile de poliţie din sate, montând explozive artizanale şi furând armament.

După o insurecţie democratică, în noiembrie 1990, regele Birendra Bir Bikram Shah Dev (încoronat în 1975) a fost forţat să accepte o nouă Constituţie, care să proclame revenirea la monarhia constituţională şi la sistemul pluripartit. În februarie 1996 însă, gherilele maoiste, antrenate de foşti mercenari Gurkha şi în care activau, se pare, peste 12.000 de minori, au declanşat ceea ce ei au numit Războiul Poporului împotriva monarhiei. În 2001, prinţul moştenitor Dipendra şi-a ucis tatăl, regele Birendra, mama, regina Aiswarya, doi dintre fraţi şi alte opt rude, înainte de a se sinucide. S-a speculat mult pe marginea adevăratelor motive ale acestui paricid shakespearian, cert este că prinţul Gyanendra, care nu se afla la reşedinţa regală din Kathmandu în momentul respectiv, a fost încoronat ca noul rege.

Ofensiva sângeroasă a gherilelor maoiste (peste 13.000 de victime), grevele sindicale, criza economică şi disensiunile din cadrul Congresului Nepalez l-au făcut pe noul rege