Din zorii noii democratii si pana in actualitate, la pupitrul executiv al Romaniei s-au perindat mai multe guverne.
De la stanga la dreapta tablei de sah politic, asa cum a dorit vox populi. Cu bunele si relele lor, cu poticneli, retractari, demisii, esecuri, ajustari, remanieri etc.
Toate au facut parte din poza de familie a unei tari care a incercat sa-si afle o identitate ratacita undeva pe la mijlocul secolului trecut. Cum au reusit sa-si duca misiunile atribuite, s-a vazut si s-a consemnat. Saracie de rezultate, demersuri benefice si innoitoare sau capatuiala? Dificil de raspuns.
Guvernele Petre Roman
Primul a fost in perioada 28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990. Celalalt si-a derulat existenta intre 29 iunie 1990 - 26 septembrie 1991. In calitate de viceprim-ministri se aflau Gelu Voican, Mihai Draganescu, Ioan Aurel Stoica, Anton Vatasescu. Ca ministri ii puteam intalni pe Chitac (Interne), Plesu (Cultura), Militaru si Stanculescu (Aparare).
In septembrie '91, Roman isi paraseste functia. El critica felul in care Iliescu a actionat in timpul mineriadei incepute la 23 septembrie in acelasi an. Programul de guvernare a fost elaborat dupa o schita a economiei de piata la care au lucrat 1.200 de specialisti romani din toate domeniile si alti 400 din strainatate.
Printre normativele adoptate: Legea salarizarii, Legea fondului funciar, Legea investitiilor straine etc. Lor li s-a adaugat cea din august 1991, in legatura cu privatizarea intreprinderilor de stat, lege considerata atunci cea mai performanta pe ansamblul fostelor tari comuniste.
In martie 1991, stabileste Acordul stand-by cu FMI. La 1 octombrie 1991, datoria externa a Romaniei era de 440 milioane de dolari, deficit bugetar zero. Inflatia a fost de 43%. Un dolar american se stabiliza la 180-200 lei.
Theodor Stoloja
