Gruparea Anonymous a lansat, recent, o ameninţare uimitoare: pe 31 martie 2012, vom închide întregul internet. Hackerii grupării au dat chiar indicii despre cum vor realiza operaţiunea „Blackout” (Stingerea): prin dezactivarea marilor servere DNS (de la Domain Name Service – Serviciul Numelor de Domenii de Internet).
Celor care au ridicat din umeri cu scepticism, profesorul Adam Woodward, de la catedra de informatică a Universităţii Surrey, le răspunde, într-un articol publicat de BBC News: „Niciodată nu spune niciodată”. Woodward explică de ce este posibilă închiderea internetului.
Serverele DNS sunt cele care convertesc adresa de internet pe care o introduci în browser, în succesiunea de cifre şi puncte prin care sunt codificate adresele de internet, adică IP-urile. Aşadar, serverele DNS funcţionează ca un fel de carte de telefoane a internetului. Împiedicând accesul la „cartea de telefoane”, scoţi din funcţiune internetul, spune specialistul britanic.
DNS-urile au o structură de tip arbore. La vârful „coronamentului” sunt 13 servere principale, care „vorbesc” cu servere secundare, acestea cu cele terţiare şi tot aşa. Dacă cineva are reuşi să dezactiveze cele 13 servere principale sau chiar doar câteva dintre acestea, accesarea adreselor de internet nu ar mai fi posibilă.
Locaţia serverelor principale nu este un secret. Fiecare dintre cele 13 servere se află în ţări diferite, administrate de organizaţii diferite, care folosesc tehnologii diferite.
Ca atare, la prima vedere, pare improbabil succesul unui atac concertat, de tip DDOS (de la Distributed Denile Of Service), care presupune atacarea serverelor cu un număr imens de solicitări false, până la punctul la care serverele nu mai pot procesa solicitările obişnuite.
Însă, dincolo de faptul că procedura a fost folosită, cu succes, împotriva serverelo
