Cum au contribuit genetica, apoi genomica la îmbunătăţirea tratamentului bolilor? Graţie lor, medicina a căpătat noi atribute: stratificată, de precizare, individualizată, predictivă. Despre toate acestea, în articolul semnat de dl prof. dr. Mircea Covic.
Vom continua bilanţul realizărilor medicinii genomice, început în articolul precedent, referindu-ne succint la modalităţile prin care genetica şi apoi genomica au contribuit decisiv la îmbunătăţirea tratamentului bolilor umane. Într-un alt articol la această rubrică, reaminteam clinicienilor că genetica a introdus deja noi strategii terapeutice: producerea unor medicamente şi proteine terapeutice recombinante (insulină, hormon de creştere, interferoni, eritropoietină ş.a.), a unor noi anticorpi monoclonali umanizaţi, intracorpi (anticorpi intracelulari) şi aptameri (oligonucleotide sau oligopeptide ce inhibă funcţia unor proteine intracelulare) cu potenţial terapeutic sau a unor vaccinuri recombinante (împotriva virusului hepatitic B sau a virusului Papilloma). La acest „arsenal“ terapeutic se adaugă metodele de terapie celulară (din „medicina regenerativă“) bazate pe reprogramarea celulelor adulte (folosind factori de transcripţie) în celule stem pluripotente induse (iPS) sau transdiferenţierea unor celule diferenţiate în alte celule diferenţiate (de exemplu, celule din pancreasul exocrin în celule beta, producătoare de insulină). A devenit operaţională terapia genică, care, prin „fabricarea“ şi introducerea unor gene normale în celulele somatice ale unor bolnavi cu afecţiuni genetice grave, poate ameliora/corija efectul genelor mutante. Ce a adus nou medicina genomică? În primul rând, identificarea unor „ţinte moleculare“ (secvenţe de ADN, transcripte ARN, proteine implicate în recepţia sau transmiterea semnalelor, căi moleculare) pentru dezvoltarea unor noi medicamente („medicină de preci
