Ostasii lipsiti de speranta si speriati de spectrul prizonieratului isi arunca armele si abandoneaza cu totul parti intregi ale liniei de front. In fata lor se asterne un mare fluviu, un obstacol gigantic in calea salvarii lor.
George Toparceanu descrie oripilat aceste scene "Tot valmasagul acela de oameni gramaditi acolo fu cuprins deodata, fara pricina aparenta, de o panica nebuna. Ca niste fiare speriate se repezira pe punte, pe ponton, inundara bacul, impingandu-se salbatic, facandu-si loc cu pumnii si calcand in picioare ranitii, apucati fara veste si striviti din toate partile....
Turtucaia: Infrangerea despre care nu se vorbeste (I)
Turtucaia: Daramarea portii Vechiului Regat (II)
In cele din urma vaporul porni si bacul se dezlipi usor de ponton. Toti cei de la margine se pravalira in apa. Iar in locul lor, dintre ranitii de adineaori nici unul nu mai gemea, nici unul nu mai misca. Era o amestecatura de sange, de membre zdrumicate in picioare, de carne zdrobita, de cadavre incremenite in spasme cumplite".
Un alt martor, scriitorul si ziaristul, Victor Lazar rememoreaza nu numai acest eveniment,dar si cruzimea de care dadeau dovada bulgarii "Multi romani s-au prapadit in Dunare, unde sperau sa afle corabii, barci de scapare. Multi soldati de-ai nostri au fost omorati noaptea de bulgari civili. Soldatilor bulgari si ofiterilor lor le facea o deosebita placere sa omoare si jefueasca apoi pe romanii cazuti prisonieri si nearmati".
In acest moment, generalul Teodorescu mai avea comanda numai asupra sectorului Staro Selo, Daidir si Antimovo fiind in mainile inamicului. Decide sa atace in flancul Diviziei 4 Preslav, care cucerise sectorul Diadir, dar cu o forta modesta. Numai doua batalioane si doua companii de mitraliere sunt trimise, dar sunt nevoite sa se intoarca datorita rezistentei darze bulg
