Degeaba se spala tot mai des, degeaba folosea sampon din cel mai scump: tot mirosea. Mirosea e un fel de a zice, de fapt putea a porc de-ti cirnea nasul din loc. Colegii de Senat au inceput sa faca aluzii. Senatorul Pauneanu a inceput sa emane pe nesimtite un miros greu, nici el nu stia cind, cum si de ce. Prima data a crezut ca mirosul fetid urca dinspre ficat. „Pateul e de vina - isi zise senatorul - trebuie s-o las mai moale cu whiskey-ul. Nu mai merge sa pun sticla la gura si... gil-gil-gil. Am totusi o virsta". Intr-o dimineata, insa, senatorul Pauneanu auzi, prin fereastra deschisa a biroului unde lucra, o discutie intre nea Titi, soferul lui, si menajera: „Ce faci, Titisor, iar speli masina? Ai spalat-o si ieri." „O spal, madam Vergulescu, fire-ar al dreacului, ca pute a porc." „Care porc, Titisor?" „Un porc pe care-l stiu eu, madam Vergulescu, baga-i-as sirma-n nas", face Titi, un oltean pirpiriu, dar dat in Paste. „Cine? Cumva...", zice madam Vergulescu si arata cu degetul inspre biroul senatorului. „El, el, madam Vergulescu. Fire-ar al dreacului cine m-a facut sofer la porcanul asta. Pute, dom'leee..." „Vezi sa nu te-auza!" „Ba sa m-auda, madam Vergulescu. Dac-o mai tine tot asa, eu imi dau demisia. Ma duc si ma angajez la mine, la bulibasa de la Vilcea. Ca nici la tigani nu miroase asa, fire-ar porcanul dreacului. La asta pute insuportabil, dom'le!" „Nu mai spune! Si nu i-e rusine obrazului?" „Deloc, madam Vergulescu. Hai, sa zic de mine! Cind lucrezi la saiba, te mai murdaresti. P-orma n-ai timp sa te speli, ca te goneste astia toata ziulica si se intimpla sa mirosi. Dar asta sta toata ziua la Parlament si freaca mangalu'. Efort fizic ioc!" „Da, da' el maninca rahat toata ziua in Senat. D-aia ii pute gura" „Asta poti s-o mai zici o data, madam Vergulescu!" Degeaba se spala tot mai des, degeaba folosea sampon din cel mai scump: tot mirosea. Mirosea e un fe