- Istoric - nr. 983 / 28 Martie, 2012 Cultul barbariei. Cultura barbariei Razbunarea unor minti intunecate, teroarea specific fascista, care n-a creat, cum au sperat, entuziasm in niciun suflet de taran ungur. Oameni cu scaun la cap... Ziua aceea de 29 noiembrie 1940 e un alt necrolog tragic care trebuie asezat pe chipurile impietrite ale celor care tes in fiecare zi razboaie etnice si demolare de culturi. Atunci, in 29 noiembrie, cand tandarile obeliscului s-au imprastiat pe cateva sute de metri, in mintea romanilor renastea ideea reinaltarii altui monument-simbol, dar si reconstituirea clipelor astrale ale inaltarii obeliscului, la 14 septembrie 1926, in amintirea victoriei de la 3 august 1601, a armatelor reunite ale lui Mihai Viteazul si Gheorghe Basta, impotriva ostirii lui Sigismund Báthory... Deasupra lui, flutura tricolorul romanesc. La tribuna de flori si drapele, luasera parte personalitati prestigioase ale vietii romanesti: prof. Alexandru Lapedatu, prof. Ioan Lupas, Vasile Goldis, presedintele ASTREI (Asociatiunea fiind cea care a ridicat monumentul), prof. Onisifor Ghibu, prof. Gh. Bogdan-Duica, mitropolitul Gurie al Basarabiei, generalul Traian Mosoiu, scriitorul Emanuil Bucuta si multi altii. Obeliscul, inalt de 13,50 m, ridicat in principal prin contributia voluntara a cetatenilor, la initiativa "ASTRA”, din fier, beton si piatra de granit, s-a dorit a fi un omagiu adus Unificatorului Mihai Viteazul. Pe placa de marmura de pe soclu era urmatoarea inscriptie, datorata lui Nicolae Iorga: "Intru amintirea victoriei repurtate in aceasta localitate la 3 august 1601 cu armiile unite ale lui Mihai Voda Viteazul si Gheorghe Basta, impotriva ostirii lui Sigismund Báthory, s-a ridicat acest sfant monument prin ingrijirea Asociatiunii in anul Domnului 1926, al 12-lea al glorioasei domnii a Maiestatii Sale Regelui Ferdinand I si al 8-lea al infaptuirii noului