Update. Între timp este clar: ANRM şi Chevron au semnat tot ce trebuia semnat. Totul e secret. Deci teza de mai jos a lui Dăianu e încă o dată confirmată: banii chiar fac praf democraţia. De data asta le-am dat unora ceva şi nici nu ştim ce le-am dat. Şi mai iese şi Gittenstein, apărătorul corectitudinii şi democraţiei să-mi zică blablauri.

Aseară, la Banca Naţională a României, o dezbatere în jurul cărţii lui Daniel Dăianu, Cînd finanţa subminează economia şi corodează democraţia. Ce a făcut Dăianu e foarte important: a pus întrebări văzute în general ca simple exotisme periculos (capitalism derapat, democrație pierdută, etică și finanțe).

Note din intervenţiile lui Daniel Dăianu: uităm că avem de-a face în primul rînd cu o supraîndatorare privată, acolo sînt mai mari probleme decît cu datoriile publice finanţa nu trebuie să subjuge democraţia; “moral avem o mare problemă” moneda euro, viitor incert – zona euro nu putea rezista fără intervenţiile BCE din decembrie şi februarie despre tratatul fiscal: ar putea deveni mai periculos decît etalonul aur acum un secol – trebuie integrare adîncă, cu buget comun, instituţii comune etc. fiind o întîlnire mai ales între economişti, evident că au abundat figurile de stil mai abitir ca la cenaclul literar. “Să băgăm finanţele înapoi în sticlă; a fost scos duhul rău, să-l băgăm la loc”.

Sima a introdus poante de “jucător pe piaţă”: “democraţia se termină cînd se termină banii”, “capitalismul fără criză e precum creştinismul fără iad”. Propun publicarea unei cărticicele micuţe a capitalismului cu proverbe şi zicători destinate ălora care-ţi spun că e foame mare, că nu mai au acces la educaţie şi sănătate pături largi etc. Sînt ca bancurile pe vremea lui Ceaşcă: calmează.

Isărescu a avut două intervenţii, început şi final, după ce a ascultat dezbaterile. Ca de obicei, împăciuitor, toate sînt vechi şi nouă