Cică un tînăr era să fie bătut pentru o metaforă. Aşa, simplu: a început omul să-şi recite poezia în Piaţa Universităţii, unii n-au înţeles şi au sărit pe el. Doi manifestanţi dezbat acum cazul în troleibuz, între Armenească şi Calea Moşilor. Unul susţine că „dacă nu înţelegi o metaforă, degeaba trăieşti“. Dincolo de încruntări, trebuie să recunoaştem că, într-o lume atît de pragmatică, e poezie curată să fii bătut pentru o metaforă. Vom prezenta, în cele ce urmează, trei tipuri de personaje care riscă, la rîndul lor, diverse traumatisme.
Protestatarul
Primul vers trebuie să aibă trei cuvinte, iar al doilea patru. Ca Piaţa Universităţii să se însufleţească, să strige, să doboare guverne, e nevoie de tehnici simple: cuvinte puţine, bine legate. Mitu – un bărbat mărunt, de 54 de ani – e un veteran al Pieţei Universităţii 2012 şi ştie ce spune: multe sloganuri îi aparţin. „Eu am un caieţel în care le am notate pe cele făcute de mine. Cred că am în jur de 20. (...) Primul vers din trei, al doilea din patru. Aşa prind cel mai bine, se reţin cel mai uşor. Am văzut psihologia oamenilor, că se încurcă dacă e mai mult“, susţine protestatarul. Perfect ar fi dacă primul vers ar avea doar două cuvinte, dar e foarte greu să încropeşti un mesaj cu atît de puţin aluat. „Dacă stai să te gîndeşti, le găseşti. Probabil am şi un oarece talent, altfel nu le-aş fi găsit.“
DE ACELASI AUTOR Mai multe feluri de a vedea filme Cum mi-am petrecut foamea Toţi primarii din Broşteni Imagini cu gîşte care tot ies dintr-un saxofonPe Mitu îl năpădesc ideile în mers, cu fiecare staţie de autobuz coace în el revolta. Aşa i-a venit şi asta nouă: «Răzvănele, Răzvănele, / Te-ai băgat între lichele. / Şi ştii zicala străbună: / «Cin’ se-aseamănă se-adună!»“. E cam lungă, dar merge. Mitu crede că trebuie marşat pe numele noului premier, „că prea îi face toată lumea campanie pozitivă“.
