Niciun cuvânt despre restructurarea administraţiei publice nu a mai ieşit la iveală de două luni, de când a fost schimbată conducerea guvernului, de parcă raportarea către FMI a reducerii cu 200.000 a numărului de angajaţi la stat a fost de ajuns.
Nimeni nu sesizează că viciul fundamental al celor 20 de ani de reforme este slăbirea centralizării statului, astfel încât guvernul a ajuns să fie numai cu numele guvern, în fapt fiind din ce în ce mai mult ca un rege fără ţară, sufocat de structuri, supra şi substructuri administrative care i-au scăpat de sub control.
Luaţi orice minister şi veţi vedea că are zeci de agenţii sau autorităţi în aşa-zisă coordonare: ARACIS, ANRM, CNAS, ANSVA, ONPCSB, CNCSIS, CNEAA, ANCOM, ANRE, CNADNR, CNSAS, ANOFM, CNPAS, OPSNAJ, RAAPPS, ANI, AEP, CNCD, CNCS, AVAS, CNA, SRR, SRT, SGG. Sursă de sinecuri, de directorime, fiecare e pe teritoriul lui aici şi goana cea mai mare după funcţii este pentru astfel de agenţii unde stai la adăpost până îşi aminteşte partidul că mai are nişte oameni de plasat.
De fapt sunt instituţii stat în stat. Toţi se îndreaptă împotriva guvernului când arde un spital, când într-o şcoală e dezastru sau când maşinile îşi rup osiile pe drumuri, dar puterea de mult nu mai e la guvern. În spitalele unde stau nefolosite echipamente de milioane de euro sunt stăpâni cu adevărat directorii, dar pe banii publici, pentru că dacă e să raporteze trebuie să o facă între direcţii: primăria plăteşte văruitul, casa de sănătate medicii, iar ministerul echipamentele. Poftim de trage pe cineva la răspundere că deşi are Municipalul pe mână de două ori mai mulţi bani decât în 2009, serviciile sunt mai proaste.
Nu se aşază ministrul la masă să aibă în dreapta cercetarea şi controlul, în stânga finanţele şi juridicul, să ceară un raport şi propuneri de schimbare. Nu. Că dacă ar vrea să aibă pe toţi cei care îi coor
