Cu toate că „revoluțiile de iasomie” care au înlăturat regimurile autoritare ale lui Zine El Abidine Ben Ali în Tunisia, Hosni Mubarak în Egipt și Muammar Gaddafi în Libia, au avut drept una din principalele cauze existența în aceste țări a celei mai mari rate de șomaj în rândul tinerilor din lume, situația economică în aceste țări s-a agravat în ultimul an.

Aproape 1 milion de egipteni și-au pierdut slujbele în 2011 pe fondul primei recesiuni economice din ultimele decenii. În Tunisia, țara unde mișcările de protest au început, rata șomajului a crescut de la 13% în 2010 la peste 18% în prezent, conform informațiilor publicate de banca centrală în ianuarie, anunță agenția de știri Bloomberg.

Citește aici topul principalelor zece țări care oferă cea mai ieftină benzină

Vezi aici cum profită UE de „primăvara arabă” pentru a-și extinde influența în Orientul Mijlociu

Marile speranțe

„Instaurarea democrației a adus cu sine speranțe foarte, foarte mari”, a declarat Raza Agha, economist la Royal Bank of Scotland Group Pl. „Cetățenii se așteaptă ca noile guverne să instaureze o eră a prosperității, dar o simplă privire asupra datelor fundamentale arată că acest lucru este departe de a fi posibil”.

Produsul intern brut al Tunisiei s-a contractat cu 1,8% anul trecut, iar guvernul a redus prognoza de creștere economică pe 2012 cu 1% la 3,5%. Anterior, economia Tunisiei nu mai suferise o contracție din 1986, conform informațiilor Fondului Monetar Internațional.

Economia Egiptului s-a contractat, la rândul ei, cu 0,8% în 2011. Dobânzile la împrumuturile pe un an în lire sterline au crescut de la sub 11% în 2010 la aproape 16% în prezent, după ce ratingul financiar al țării a fost redus de patru ori de către agenția de evaluare financiară Moody’s Investors Service, fapt care a exclus, efectiv, Egiptul de pe piețel