Dilemele cu care se confruntă corpul medical românesc în aceste vremuri sunt numeroase şi foarte diferite. De la direcţiile reformei sanitare la responsabilitatea pentru viaţa pacientului, fiecare profesionist din sistem poate ajunge în faţa retoricii hamletiene: „To be or not to be?“. La rubrica Opinii, un text semnat de dl prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Celebra interogaţie shakespeariană este o adevărată filosofie a vieţii, o întrebare pe care diverse personalităţi şi-au adresat-o în situaţii dificile, confruntându-se cu dileme aproape insurmontabile. Multe momente cruciale din istoria omenirii au solicitat un răspuns la retorica: „To be or not to be?“. La fel se întâmplă şi în activitatea noastră medicală de zi cu zi, în lupta pentru alinarea sau vindecarea bolilor – atât de multe, din păcate, în ultima vreme. Pacienţii ne solicită un efort intelectual suplimentar prin multitudinea de informaţii pe care le cuprinde un dosar medical, prin complexitatea cazurilor şi chiar prin faptul că ei se informează pe internet şi ne cer explicaţii suplimentare despre boală. Într-o anumită măsură, suntem atât medici, cât şi profesori pentru pacienţi, suntem reperul care dă speranţă, securitate, echilibru emoţional celor aflaţi în situaţia demoralizantă creată de afectarea sănătăţii. Ne aflăm uneori în faţa unor dileme deosebite, când este necesar să luăm horărâri cu privire la cea mai bună terapie. Multe afecţiuni cer o abordare multimodală, pacienţii – chiar şi cei tineri – pot avea mai multe patologii (care se suprapun cu factori de vulnerabilitate precum diabetul, alergiile, stresul). Şansa de viaţă a pacientului depinde de capacitatea medicului, dar şi de oportunităţile avute la dispoziţie, deseori fiind necesare mijloacele cele mai moderne, tehnologia cea mai avansată. Viaţa pacientului atârnă de opţiunile terapeutice: medicaţia aleasă conform antibiogramei,