In lumea anglo-saxona, domnul Steven Rattner, din New York, fost consilier economic al Casei Albe, a afirmat, sec, ca „Germania este un model pentru Statele Unite”, iar insusi Bill Clinton a elogiat, recent, performantele acestei tari in fata provocarilor crizei. „In Germania exista mai multi ingineri mecanici si mai putini ingineri financiari”, adica invers decat in America, „care o fi secretul de reusesc nemtii chestia asta?”, se intreaba Paul Volcker, fost expert economic sef al lui Obama. America trebuie sa invete de la Germania pana nu va fi prea tarziu, spun alti specialisti in dezvoltare, tehnologia informatiilor, inovatii si managementul de criza, de la Washington.
La randul lor, britanicii remarca faptul ca firme mai mici si mijlocii germane sunt listate la Bursa din Frankfurt, ca ele reprezinta coloana vertebrala a industriei germane, ca lucreaza acasa, ca nu si-au mutat productia in Asia sau Brazilia, ca sa plateasca salarii mai mici si ca dau, astfel, de munca la toti nemtii. Ca in Germania se face partea mai putin „sexy” a industriilor zilei, nu Smartphon-uri si iPad-uri, ci unelte, scule si echipamente industriale grele. Si ca, in primul rand, Germania intelege sa produca si sa-si caute piete si parteneri firesti acasa, in Europa. Ca a acceptat, fara ifose, sa devina China Europei.
Dar ce inseamna toate acestea, o Germanie, o Rusie, o Europa intreaga in miscare, pentru Romania lui Basescu, intepenita in timp si neputinta? Nu inseamna nimic. Absolut nimic pentru toata echipa lui manageriala de diletanti improvizati, corupti si hoti, de paparude cocotate la dezvoltarea regionala, tineret, turism, drumuri si la tribuna zero a Parlamentului. Sleit, erodat si depasit de evenimente, Basescu insusi nu mai are nici o reactie. Si-a pierdut pana si principalele sale „indeletniciri” de politica externa, caterinca si obraznicia fara margini, cu care
