Întoarcerea deputatului Mihail Boldea, la câteva zile după fuga acestuia în Africa, este o victorie a tacticii „şoarecele şi pisica", dirijată de preşedintele Traian Băsescu, spun specialiştii.
Prima condiţie a capturării unui urmărit internaţional este tăierea fluxului de bani, care îi asigură confortul şi cu care fugarul cumpără bunăvoinţa autorită-ţilor din ţările exotice în care se ascunde.
Exemplul edificator a fost Nicolae Popa, condamnat la 15 ani închisoare pentru devalizarea FNI, capturat abia după ce a fost oprit fluxul de bani din Cipru, faptă pentru care a fost trimis în judecată Sorin Ovidiu Vîntu. Cu această lecţie învăţată, prima măsură luată de autorităţile române în cazul Boldea a fost indisponibilizarea fluxului de 185.000 de euro ce păreau a fi pregătiţi pentru un sejur mai îndelungat prin Kenya. De remarcat faptul că Boldea a dat primul telefon unui jurnalist din România abia după ce s-a pus sechestru pe conturile sale, ale rudelor şi ale apropiaţilor săi. Mai mult, lipsa de bani probabil a justificat şi gestul său de a ruga un jurnalist (din ţară) să-l sune pentru a nu-şi consuma cartela.
Al doilea mare motiv pentru care Boldea şi-a deconspirat ascunzătoarea au fost mesajele transmise de preşedintele Traian Băsescu două zile la rând. Prima dată, preşedintele Băsescu a făcut public la tv, la oră de vârf, că deputatul era localizat în Kenya, că era foarte bine urmărit, că nu avea cum să scape. I-a mai transmis că are de ales între a se preda la Ambasada României din Kenya sau a fi arestat de kenyeni şi încarcerat laolaltă cu infractorii locali. A doua oară, preşedintele ţării a dat asigurări că Boldea va fi adus rapid în ţară şi, în treacăt, i-a transmis fugarului că poate afla şi singur cu câtă cruzime se comportă infractorii kenyeni cu colegii de detenţie. Abia după ce a receptat mesajele preziden-ţiale, Boldea s-a dus singu