Omul este o fiinta sociala. Nevoia sa de comunicare este fundamentala, asigurandu-i echilibrul. In societatea moderna, tulburarile psihosomatice, mentale sau nervoase, cauzate de singuratate, sunt din ce in ce mai numeroase.
Psihologii spun ca pentru a desemna aceasta problema a omului modern ar trebui folosit mai degraba termenul de izolare. O anume singuratate este inerenta conditiei umane. Trebuie sa ne asumam acea parte din noi pe care nu putem sa o impartasim celorlalti, sa o impartim cu ei, potrivit Radio Canada.
Insa izolarea nu este ceva benefic pentru om. A nu fi apropiat de ceilalti sau a nu te mai simti in legatura cu ei reprezinta un sentiment mult prea des incercat de omul modern, un fel de alienare. Este vorba de o izolare a omului in mijlocul oamenilor.
Mijloacele de comunicare moderna favorizeaza izolarea
Profesorul Marshall McLuhan atragea atentia inca din anii '80 ca "valul mare de informatii electronice, instantanee si la scara planetara va izola oamenii". Paradoxal este ca lipsa de comunicare care izoleaza oamenii apare tocmai in aceasta era in care mijloacele de comunicare si stiintele comunicarii cunosc o dezvoltare fara precedent.
Comunicarea directa, fata in fata, intre oameni, este cea care consolideaza o comunitate. Insa se pare ca aceasta nu isi mai gaseste locul in cadrul multiplicarii mijloacelor de comunicare moderna. Problema acestor noi modalitati de comunicare este ca incurajeaza promiscuitatea: "promiscuitatea, nu comunitatea", dupa cum precizeaza McLuhan.
Iar aceasta situatie poate fi periculoasa. La adapostul promiscuitatii, indivizii isi pot dezvolta obiceiuri si manii prin care pot face rau societatii.
Singuratatea marilor orase
In marile aglomerari urbane ne confruntam cu o situatie paradoxala: pe de o parte ceea ce numim prezenta colec
