Cel mai mult mi-a rămas în memoria de 15 ani de profesorat o teză la un examen de clasa a VIII-a; potrivit unor indicii din lucrare trebuie să fi fost a unei fetiţe de la ţară. Li se ceruse să facă un comentariu al semnificaţiilor poeziei „Nici nu-i pasă“ de Tudor Arghezi (pentru scurtă reamintire: „Te-ai oprit într-un cais / Pasăre, cin’ te-a trimis? / Te-ai mutat din dud în dud. / Cîntă, hai, să te aud / (…) / Nu ştii, pasăre frumoasă / Cum te cheamă? Nici nu-ţi pasă.“); iar răspunsul ei, înşirat pe mai bine de o pagină, conţinea numai fraze rimate şi ritmate în care dialoga cu biata pasăre, la fel de „singurea“ ca şi eleva de care vorbim, copila folosindu-se de un laitmotiv pe care l-a şi inserat în fiecare rînd: „cip-cirip şi tra-la-la“. La acelaşi subiect, măcar un sfert dintre candidaţi au vorbit despre părinţii plecaţi în străinătate. Nu era titlul „Nici nu-i pasă“?!
Fetiţei i-am dat notă de trecere: în dialogul acela era atîta candoare şi empatie cu poetul, încît am trecut peste rigorile baremului; am apreciat-o şi am ţinut-o minte mai mult decît pe cei care au vorbit atunci despre o ars poetica; au fost, oricum, extrem de puţini şi ei.
Am făcut această introducere practică referitoare indirect la studiul poeziei în şcoală pentru că ne aflăm într-o situaţie aproape aberantă; vorbim, de pildă, despre materia şi manualele V-VIII care nu conţin decît cîteva texte poetice. Enumerăm un M. Eminescu (celebrul dintr-a V-a „Fiind băiet păduri cutreieram“, şi apoi, în funcţie de manual, „Lacul“, „Dorinţa“, „O, rămîi“ etc.), V. Alecsandri (pasteluri despre toamnă, iarnă şi primăvară), imnuri şi alţi doi-trei autori. Ceea ce vreau să spun este că orizontul liric este foarte firav conturat din punctul de vedere al programei şi al manualelor. Lăsăm aici deoparte profesorii care lucrează suplimentar poezie, căci orientarea lor nu are cum să fie spre texte mod
