Încurajaţi de mentorii lor, studenţii medicinişti sunt adesea interesaţi să se implice în diverse proiecte ştiinţifice. Un exemplu în acest sens ne oferă dra Sorina Vasile, la rubrica Student la medicină, în contextul suitei de evenimente grupate sub titulatura „Brain awareness week“.
Cum au sărbătorit ştiinţele creierului mediciniştii de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti
Ce diferenţiază un profesor bun de unul foarte bun? Cum evaluăm? Cantitatea informaţiilor pe care reuşeşte să ţi le transmită ar fi un criteriu, dar nici pe departe suficient. Grigorina Mitrofan, studentă în anul IV la UMF „Carol Davila“, s-a gândit multă vreme la asta şi spunea mereu, intuitiv, că profesorii cei mai buni sunt cei care „trezesc în noi abilităţi de care nu suntem conştienţi, cei care ne devin mentori“. Când a apărut, la începutul lui martie, un anunţ despre o competiţie a unor prezentări ştiinţifice cu tema „Educational shifts modeling the brain and mind“ (Schimbările în educaţie care modelează mintea şi creierul), Grigorina a vrut să testeze dacă feedbackul sau evaluarea profesorilor contribuie la creşterea responsabilităţii studentului. Ce reacţii îl fac pe student să devină mai responsabil? Pentru aceasta, a selectat 18 studenţi la medicină, care au completat un chestionar cu 45 de intrări şi răspunsuri de tip Likert (acord total, acord, neutru, dezacord, dezacord total). Întrebările au fost preluate din două studii universitare care vizau responsabilitatea studenţilor1, respectiv impactul feedbackului ce vine de la profesori2. Prin combinarea răspunsurilor în două categorii, Grigorina a redus la nivel binominal datele de tip Likert. Pentru prelucrarea datelor, a utilizat testul chi pătrat şi a aplicat proba de semnificaţie statistică, unde a obţinut p < 0,1 (0,07) la un interval de încredere de 0,9. Studenta de anul IV a verificat ipote