Societar de Onoare al Teatrului Naţional Craiova, maestrul Dellakeza îşi aniversează mâine ziua de naştere, iar Senatul organizaţiei profesionale a teatrului din România l-a răsplătit cu „Premiul pentru întreaga activitate“

I.J.: Maestre, de ziua dumneavoastră veţi primi un cadou „bogat“ pe 23 aprilie, atunci când UNITER vă va înmâna cel mai de preţ trofeu al carierei: „Premiul pentru întreaga activitate“! De ce credeţi că această distincţie ar putea să vă limiteze, la un moment dat, pasiunea şi dorul de a demonstra ceea ce încă puteţi să mai reprezentaţi pentru teatrul craiovean, aşa cum aţi declarat imediat după aflarea veştii? Care sunt motivele pentru care senatul UNITER s-a oprit la Domnia Voastră?

V.D.: Cum să mă limiteze, domnule?! M-am răsfăţat şi eu un pic. În mod firesc ar fi trebuit ca această întrebare să-mi fi fost pusă după ce s-au petrecut cele două evenimente, să fim siguri că ele au existat cu adevărat şi că petrecerea consumată a fost dată în cinstea acestor evenimente, să nu se creadă cumva că mi-au făcut „de şase săptămâni“... Da, da, nu râde, la 70 de ani e atât de uşor să treci de la putere la opoziţie cum n-ai idee. Întrebarea dumneavoastră e limitativă, nu dorinţa mea de a funcţiona în continuare... Şi asta mă pune din nou pe gânduri: să n-apuc şi Premiul de Excelenţă? Că, dacă e din zece în zece ani, cine ştie... Păi, dacă eu am răbdare în acest sens, ar trebui ca şi dumneavoastră să aveţi! Aşa este, dragii moşului, sunt vinovat: eu şi cu încă vreo doi colegi v-am obişnuit cu premii UNITER. Iar anul în care teatrul nu este pe lista premiilor, ori am fost bolnavi, ori, slavă Domnului!, n-am fost în atenţia regizorilor, şi asta costă.

…Şi cum vă spuneam, în calitate de omagiat, într-o asemenea situaţie, vrând-nevrând, cum este cazul meu, n-ai cum să nu te lauzi. Aşadar, încep, nu fără emoţii, să vă reamintesc, lăsând de o