Ankara a trecut de la o relaţie pozitivă cu vecinul sirian la una tensionată, aflându-se în pragul conflictului. Recent, Turcia şi-a închis ambasada sa siriană şi ajută activ pe rebeli. Din pragmatism sau dragoste de democraţie? După preluarea puterii în Turcia de către AKP, relaţiile dintre cele două ţări au fost extrem de pozitive. În logica noii politici „zero probleme cu vecinii”, impuse de ambiţiosul ministru de externe al Turciei, premierul Erdogan a colaborat îndeaproape cu Damascul, vizitând în opt ani de şaizeci de ori capitala siriană. Comerţul s-a îmbunătăţit şi s-a renunţat la vize între cele două ţări. Şi nu doar instituţional relaţiile turco-siriene păreau să înflorească, ci şi la nivel personal, Erdogan petrecându-şi o vacanţă alături de dictatorul sirian şi familia sa.

Lucrurile s-au schimbat însă după izbucnirea revoltei siriene şi reacţia autorităţilor care au reprimat brutal militanţii din Homs şi Hama. Turcia, care are o graniţă sudică de 880 de kilometri cu Siria, a declarat, prin vocea ministrului de externe Davutoglu, că este pregătită să primească „toţi sirienii care vor să scape de opresiune”. Turcia a organizat tabere de refugiaţi, 17.000 de sirieni fugind deja peste graniţă. Dar Ankara a făcut mai mult decât atât. Ea a oferit un adăpost nu doar refugiaţilor ci şi activiştilor şi liderilor Armatei Siriene Libere.

Deteriorarea relaţiilor turco-siriene a arătat limitele politicii anterioare a Ankarei. Erdogan se aştepta ca relaţiile sale personale bune cu Assad să se transforme în influenţă politică. Pe măsură ce tancurile şi armata siriană asaltau oraşele rebele, cererile Turciei de încetare a violenţei au fost ignorate, ceea ce a dus la o schimbare de atitudine din partea autorităţilor turceşti.

Oficialii turci au dat de înţeles că ţara lor este dispusă să ridice miza, în cazul în care Damascul nu opreşte represiunea înd