Frontul romanesc tremura din toate incheieturile si caderea fortaretei era numai o problema de timp. Chiar si in aceste conditii s-au remarcat ostasi prin fapte de arme extrordinare. Insa, jertfa lor nu a fost indeajuns a schimba cursul bataliei.
Locotenentul Toma Constantinescu lupta cu ferocitate pentru a pastra ultima reduta a fortaretei.
Impreuna cu putinii ramasi respinge un numar de atacuri, folosindu-se de cateva mitraliere si doua tunuri pentru a face pagube insemnate in randurile inamice.
Asta nu ii impiedica totusi pe bulgari sa ajunga la doar cativa metri de pozitia romaneasca. Feriti de gloante, se striga la ostasii nostri sa se predea. Refuzul acestora i-a silit la o sarja cu baioneta.
Covarsind prin numarul lor ultimii aparatori, sunt intampinati de locotenent cu o ultima salva de tun care loveste in plin atacatorii, inainte de a sfarsi injunghiat.
Turtucaia: Infrangerea despre care nu se vorbeste (I)
Turtucaia: Daramarea portii Vechiului Regat (II)
Turtucaia: Strigate frante in Dunare (III)
Lupte de sacrificiu
Locotenent-colonelul Popovici Gheorghe ia steagul Regimentului 84 Infanterie si isi raliaza oamenii. Merge in fruntea ostasilor si reuseste a sparge frontul spre Silistra pentru a-si salva o parte din ostasi.
Vedeta "Nicolae Ioan" participa si ea la aceasta actiune apropiindu-se foarte aproape de mal tinand sub foc inamicul.
Multi marinari isi pierd astfel viata, dar eforturile lor conjugate deschid un coridor pe unde 3500 de oameni scapa. Locotenent-colonelul nu se mai poate bucura de isprava sa fiind ciuruit de mitralierele inamice la inceputul atacului.
Colonelul Atanasie Grigorescu strange cateva piese de artilerie si cu un numar de infanteristi ocupa la vest de Turtucaia o intaritura, provocand pierderi
