Calendarul agrar, calendarul pomi-viticol, calendarul pastoral, calendarul apicol, calendare pline de semne, calendare însemnate, calendare împietrite în timp, neschimbate de nimeni, neinfluenţate de nimic, neatinse de nici o reformă au fost transmise de sute de ani prin generaţii şi funcţionează perfect până în zilele noastre. Potrivit calendarului apicol, suntem în primele zile ale Anului Nou, mai precis de câteva zile am intrat în vară…
La fel ca în cazul celorlalte calendare populare, anul apicol are două anotimpuri, delimitate de echinocţiile de primăvară şi toamnă: vara, cu începere pe 17 martie, de Alexii sau pe 25 de Blagoveştenie (în funcţie de zonă) şi iarna, imediat după Ziua Crucii (14 septembrie). Aşadar, în satele noastre a început pregătirea stupilor pentru vărat, anticipată de nenumărate ritualuri specifice începutului de An Apicol. Adevărate relicte ajunse din străvechime până în zilele noastre, de cele mai multe ori acestea constau în practici magice de fertilitate, de purificare, de luare a manei. Una dintre ele, performată până în zilele noastre, este aprinderea focului viu când se scot albinele din locul în care au iernat. Cu scop purificator şi defensiv, în unele locuri se aprinde focul, prin frecarea a două lemne uscate de brad, şi se aţâţă la intrarea în prisacă, în timp ce în alte părţi se afumă stupii cu tămâie, substitut al focului sacru. Există şi obiceiul ca stupii să fie stropiţi cu agheazmă, precum şi acela a produce diverse zgomote prin lovirea obiectelor metalice, pentru îndepărtarea strigoilor de mană din preajma lor. Mai mult, ţăranii din Bocovina, chestionaţi de Elena Niculiţă-Voronca, la început de veac XX, povesteau că pentru a avea multă miere lăsau albinele afară în ziua de Bună Vestire printr-un gâtlan de lup, ş-apoi ele deveneau foarte rele, le ucideau pe cele ale vecinilor şi le furau mierea. La rândul lor, prisăca