Abia ce ne-am lăudat vara trecută cu producţia agricolă record şi cu binefacerea unor alimente ieftine, că deja la acest început de 2012 începem din nou să tremurăm că se scumpeşte mâncarea. De data aceasta nu au mai fost cartofii sau pulpele de pui, ci ouăle. De parcă dintr-o dată găinile au intrat în grevă ori românii au redescoperit importanţa în alimentaţie a respectivului produs. "De ce se scumpesc ouăle?!", a plecat imediat întrebarea pe undele TV. "Cât sunt ouăle în piaţă la tine în cartier?", se întreabă oamenii pe la serviciu. "Ce s-a întâmplat cu ouăle?", se întreabă cu toţii. Să facem o comisie de anchetă care să umble prin pieţe... să numere ouăle.

Totuşi, problema nu o reprezintă ouăle de găină, după cum nici celelalte alimente nu au suportat distorsiuni majore în piaţă. Fenomenul scumpirilor se manifestă doar mai acut pe această piaţă, însă el este generalizat în România. Să nu uităm că în primele săptămâni din 2012 vorbeam despre scumpirea carburanţilor. În noiembrie - decembrie 2011 ne îngrijoram de scumpirea întreţinerii. Acum vreun an şi ceva, scumpirile erau la cartofi. S-a văzut, însă, repede, că nu era o problemă la cartof, pentru că vara trecută preţul a început să coboare. Acum vreo doi ani erau scumpirile la preţuri administrate şi... la tutun.

Când fenomenul scumpirilor este continuu şi generalizat este însă bine să uităm de ouă, ţigări, cartofi, carburanţi şi de pulpe de pui. Când totul se scumpeşte trebuie să ne îngrijoreze de fapt tocmai ceea ce se ieftineşte: şi anume leul. Leul este marfa care se ieftineşte încontinuu şi care pierde puterea de cumpărare în raport cu totul... ţigări, cartofi, carburanţi şi pulpe de pui...

Ne câştigăm cu toţii veniturile în lei, iar cei mai mulţi dintre români economisesc tot în lei. Mare pagubă deci pentru noi toţi întrucât moneda pentru care muncim din greu îşi pierde constant puterea