Inhalosedarea în cabinetul dentar este tot mai asiduu promovată pe site-urile clinicilor, în presa generalistă sau în reportajele televizate. Preocupate de prezentarea incontestabilelor avantaje, acestea nu par să-şi fi pus însă o problemă la fel de importantă ca relaxarea pacientului: este metoda practicată în deplină legalitate în ţara noastră? Dl dr. Mihail Călin caută răspunsul la această întrebare.

Într-o zi de sâmbătă de la începutul lunii februarie, la primele ore ale dimineţii, luam în piept troienele şi gerul din Bucureşti pentru a participa la un curs – efortul merita, având în vedere subiectul acestuia: inhalosedarea în medicina dentară. Aveam, până de curând, doar date vagi, din timpul facultăţii, despre această metodă, la care se adaugă imagini, de multe ori cu conţinut comic, din filmele şi serialele de peste ocean, unde este folosită pe scară largă. Am constatat însă că inhalosedarea este folosită şi în câteva clinici stomatologice reputate de la noi, care-şi prezintă aceste servicii pe propriile site-uri, dar şi în presă şi la televiziune. Cu sentimentul neplăcut că încep deja să rămân în urma trendurilor, am căutat mai întâi să mă documentez atât de pe internet, cât şi din manualele din biblioteca personală, după care m-am decis să particip la unul din cursurile – traininguri, am aflat că-i titulatura corectă – pe care o firmă care comercializează aparate de inhalosedare le organizează lunar, gratuit pentru cei care achiziţionează astfel de echipamente, plătit pentru cei care încă mai reflectează asupra ideii. La ora începerii, se strânseseră în sala de curs vreo 20–30 de medici, de diverse vârste şi de peste tot din ţară, printre care am recunoscut şi câţiva colegi din studenţie. Cu toţii mi s-a părut că aveau în comun dorinţa de a oferi pacienţilor lor îngrijiri de calitate, în condiţii de confort, cu tehnici de ultimă oră (n