- argument -
Românul s-a născut poet, aşa cum unii se nasc albi, negri, galbeni, albaştri. Un loc comun atît de călduţ, încît ai fi în stare să-l crezi, în timp ce reciţi pe de rost primele 20 de strofe din „Luceafărul“. Din fericire, lucrurile nu stau chiar aşa, dar stau bine. Avem poeţi destui, unii catastrofali, unii doar slabi, alţii buni şi alţii de-a dreptul extraordinari, avem şi cititori, nu foarte mulţi, dar din ce în ce mai pasionaţi, avem şi festivaluri de poezie vii şi semnificative (la Bistriţa, Sibiu etc.), avem edituri mici, mijlocii şi mari care publică poezie, avem antologii şi traduceri, avem cărţi în librării (dar nu destule – la capitolul ăsta mai e de lucrat), avem entuziasm. „Poemul săptămînii“ – o rubrică săptămînală de pe site-ul Dilemei vechi – ajunge uneori şi la cîteva mii de vizualizări, iar Petrila lui Ion Barbu probabil că e singurul oraş din lume care-a avut pereţii mîzgăliţi tandru cu versuri din poeţi contemporani. Acest dosar s-a nimerit să apară la o săptămînă după Ziua Internaţională a Poeziei, dar motivaţia lui e în altă parte, şi anume impresia că, în ultima vreme, poezia română contemporană e pe mîini bune. I-am rugat pe unii dintre cei mai importanţi poeţi români de azi să mă ajute să pun la cale un ghid turistic prin peisajul poetic din jurul nostru, în speranţa că un asemenea dosar le-ar putea reaminti cititorilor Dilemei vechi pur şi simplu cît de mult bine le poate face lectura unui poem.
DE ACELASI AUTOR Prizonierii conştiinţei noastre Terry GILLIAM: «Don Quijote are o obsesie pentru mine!» - interviu Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm? Cinci povestitori de mare clasăAstfel, veţi găsi în paginile următoare texte despre întîlnirile poetice din Bucureşti sau felul în care se predă poezia la şcoală, texte-pledoarii de o frumuseţe fără drept de apel, texte despre şi cu versuri care îţi deşurubează capul, text
