Multă vreme, prosperitatea oraşului s-a bazat pe traficul de frontieră şi pe comerţul transfrontalier.
Nădlacul este cunoscut ca principala poartă de intrare în România dinspre Occident. Vama a adus prosperitate în oraş, a adus turiştii care au trecut prin zonă, afaceri. Ani la rând, nădlăcanii au dus-o bine. Mulţi munceau în vamă şi în alte instuţii din vamă. După intrarea în Uniunea Europeană, situaţia din cea mai vestică vamă a României s-a schimbat. Criza i-a afectat şi pe nădlăcani, dar prin proiecte au reuşit ca Nădlacul să beneficieze cu adevărat de condiţii de oraş.
Nădlac, locul unde au plecat turcii şi au venit slovacii
Nădlacul este o aşezare veche, din primul mileniu după Cristos. În secolul al X-lea, teritoriul era stăpânit de voievodul Glad, pentru ca mai târziu să fie menţionat în documentele istoricilor ca o aşezare fortificată. În 1474, regele Matia Corvin a recompensat familia Jaksici, feudali sârbi, cu moşia Nălac. Oştirile lui Gheorghe Doja au sosit, în anul 1514, în apropiere de Nădlac, unde au avut loc mai multe lupte, la care participă şi localnicii. În anul 1755, a fost instaurată ocupaţia otomană pentru multă vreme. În 1752, Nădlac-ul este ridicat la rang de oraş. După retragerea otomană, în secolul al XIX-lea, la Nădlac se stabilesc colonişti slovaci, care au venit din Tothkomlos (Ungaria) şi din Slovacia centrală. Acum, la Nădlac trăiesc peste 8.000 de locuitori, iar 47,64% sunt slovaci.
Cu salamul spre Europa
Pe străzile din Nădlac, oamenii vorbesc mai mult „slovăceşte". Slovacii au venit în zonă şi şi-au adus şi obiceiurile. Nădlăcanii sunt cunoscuţi însă pentru produsele lor în toată Europa. "În piaţa din Nădlac poţi cumpăra renumitul salam nădlăcan, a cărui reţetă nu o poţi afla nici dacă oferi sume mari în euro. Producătorii privaţi îşi păzesc cu străşnicie reţetele pe care le-au primit de la pări
