În vârstă de 78 de ani, el a decedat la Spitalul Floreasca din Capitală unde era internat la secţia de Terapie Intensivă, din cauza mai multor suferinţe cronice, a declarat purtătorul de cuvânt al unităţii sanitare, medicul Bogdan Opriţa, conform Mediafax.
Anticomunist convins, a aflat încă de tânăr ce înseamnă represiunea. A urmat cursurile Colegiului Naţional Sfântul Sava, până la reforma din 1947,când, din motive politice, a fost exmatriculat şi s-a transferat la Şcoala Profesională Comercială. După un examen de diferenţă, a urmat şi a absolvit Şcoala Medie de Comerţ Exterior.
În martie 1953, a fost arestat şi judecat de Tribunalul Militar Teritorial 2 şi condamnat la cinci ani de muncă silnică, sub acuzaţia de complot împotriva orânduirii de stat. Cu toate că a fost amnistiat, a avut domiciliu obligatoriu şi o serie de interdicţii civile.
În 1958, a fost admis la Institutul de Teatru, dar după trei săptămâni a fost exmatriculat, pentru ca, în 1960, să fie reprimit, graţie profesorilor Radu Beligan, Ion Cojar şi Costache Antoniu.
Ştefan Radof şi-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamţ, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara, iar printre spectacolele pe care le-a jucat pe această scenă se numără „Antigona“ de Jean Anouilh, „Petru Rareş“ de Horia Lovinescu, „Viziuni flamande“ de Michel de Ghelderode, „Hamlet“ şi „Timon din Atena“ de W. Shakespeare, „Livada de vişini“ de A.P. Cehov şi „Nora“ de Ibsen.
A fost conferenţiar la Academia de Teatru şi Film şi profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion.
A fost poet şi membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al UNITER şi al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR). A scris mai multe volume de versuri, scenarii de film, schiţe şi eseuri. Ştefan Radof s-a ocupat şi cu politica, în legislatura 1992-1996 fiind chiar senator de Ilfo
