Indecişi, depăşiţi şi fără calităţi: acestea sunt apelativele atribuite tinerei generaţii între 20 şi 30 de ani. Un diagnostic fals şi un antiargument emoţional.

Alegerile tinereţii sunt cele mai dificile: ce să fac întâi? Să mă reinventez câteva luni pe o plajă pustie în Thailanda sau să mă apuc imediat de facultate? Şi dacă mă apuc, ce să studiez? Ştiinţe aplicate ale limbajului verbal sau drept, că ies cu o meserie adevărată? Numai dacă ne uităm la oferta de studii din Germania, observăm că aceasta cuprinde 16.120 de specializări, de la Public Policy la cercetarea păcii şi management. Şi imediat tre să mă mai decid dacă fac un semestru în Europa sau merg direct în China? Aplic acolo unde sunt prietenii mei sau alerg după un job şi îmi asum factura unei relaţii prin telefon?

Deci e adevărat? Sunt tinerii nişte pierduţi în spaţiu care habar n-au ce vor pe lumea asta? Ei bine, nu! Dar spre deosebire de alte generaţii au, pur şi simplu, o presiune mult mai mare a multitudinii de opţiuni ce le stau la dispoziţie. E un lucru bun, dar, să fim serioşi, şi complicat. Dacă bunica ştia clar că are un singur drum, tinerii de azi nu au cum să nu experimenteze mai mult până să ia o decizie. Nu e adevărat că ei sunt puturoşi sau inculţi – o arată numărul în scădere al celor care îşi întrerup studiile. Nu e adevărat că sunt apolitici sau interesaţi numai de propria carieră – o arată viteza cu care se coagulează un protest pe chestiuni punctuale. Gata cu etichetele generaţiei 68, generaţiei X sau generaţiei Golf. Tinerii sunt tineri, nu o generaţie „Maybe” fără calităţi. Dimpotrivă, tinerii au atât de multe calităţi încât nu pot fi reduşi la un singur atribut.

Dreptul de a vinde copiilor gunoaie (New York Times)

Primul Amendament la Constituţia americană este acel text care garantează libertăţile fundamentale ale individului, cum ar fi libertatea pres