În prezent, în ţara noastră, demenţa (încă) nu este considerată o problemă importantă de sănătate publică. Atât pacienţii, cât şi îngrijitorii acestora au nevoie de ajutor şi sprijin prin informare, sfătuire, susţinere morală, juridică, dar mai ales prin asigurarea continuităţii asistenţei medicale în cadrul unei reţele de servicii destinate lor. Tema Conferinţei Naţionale Alzheimer, organizate recent de Societatea Română Alzheimer (în parteneriat cu Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psiho­terapie, Societatea de Neurologie din România, Societatea Română de Geriatrie şi Geronto­logie, Asociaţia Română de Psihogeriatrie, Asociaţia Gerontologica şi Asociaţia Tinerilor Rezidenţi în Geriatrie), a subliniat tocmai aceste aspecte. De altfel, contextul internaţional obligă la acordarea unei atenţii sporite îngrijirii vârstnicilor, afectaţi sau nu de demenţă: 2012 este anul european pentru îmbătrânire activă şi solidaritate între generaţii. Iniţiativele UE în do­meniu – proiectele Alcove (de cooperare în domeniul bolii Alzheimer) şi JNPD (de cercetare a bolilor neurodegenerative), parteneriatul european de inovaţie privind îmbătrânirea activă şi sănătoasă, programul-cadru pentru cercetare şi inovare Horizon 2020 au fost prezentate de dna Anette Dumas (Bruxelles), reprezentanta organizaţiei Alzheimer Europe. Demenţa figurează pe agenda europeană, dar este nevoie de angajament politic şi de mai multe campanii de informare. Despre simptomele comportamentale şi psihologice ale demenţei a discutat dna dr. Nori Graham (Londra), vicepreşedintă onorifică a asociaţiei Alzheimer’s Disease Intenational. Acestea sunt prezente deseori înaintea diag­nosticării şi pot fi mai împovărătoare decât simpto­mele cognitive, cresc rata instituţio­nalizării şi o grăbesc pe cea a declinului. Sunt asociate cu o mortalitate crescută. Intervenţiile psihosociale constau în tehnici comport