Ministrul Educației a declarat recent că admiterea în facultăți se va realiza fie pe baza unui examen de admitere, fie pe baza mediei de la bacalaureat. Puțin mai târziu un consilier declara că de fapt instituțiile de învățământ superior nu sunt obligate să organizeze probe de admitere. Asta pentru că ar face toți doritorii de studenție să fuga spre facultăți private, ori s-au mai auzit zvonuri despre ce absolvenți merituoși ies de pe băncile unora dintre aceste instituții.

Până se dezmeticesc ei și se hotărâsc daca e examen ori ba, un singur lucru ramâne clar: mediile obținute în liceu nu vor conta pentru cei de se visează studenți de frunte, la fel cum nici cele obținute în facultate nu vor avea prea mare însemnătate pentru cei care doresc mastere cu nume pompoase. Ceea ce mi se pare un lucru bun, mai ales că “în numele prestigiului și al atragerii fondurilor” s-au găsit destule licee care să umfle notele elevilor, pervertind catalogul. În asemenea măsura în care s-au găsit destui părinți care să cotizeze cu “o atenție acolo” ca să demonstreze tuturor că plodul lor e răsărit.

Dar stăm strâmb și judecăm drept. În condițiile în care piața e tot mai competitivă și mii de studenți termină o facultate visând la sesiuni de shopping la Milano, dar ajung ei shop assistants în Mall-uri, poate ar fi bine să se obișnuiască puțin cu termenul “concurență”. Să înțeleagă că e inutil să te plângi că n-ai unde să te angajezi după ce ai terminat o facultate, dacă tu nu te-ai obosit cu nimic altceva decât prezența sporadică pe la seminarii. Că în condițiile actuale n-ai un job garantat nici când ai trecute în CV o perioadă de voluntariat + un internship + implicarea în zeci de evenimente pe domeniul tău. (Nu mă arunc in discuția despre nepotisme și pile.)

Că dacă tot faci o facultate ar fi bine să o și simți.

Se numește concurență și vizează studentul român.