După o campanie electorală lungă şi chinuitoare, ce a acoperit toate cele 25 de state care nu sînt Malta şi Cipru, preşedintele Uniunii Europene a fost reales în funcţie. Într-o perioadă de criză şi de furie populară, în care euroscepticismul a crescut mai mult ca niciodată, această realegere este în sine o performanţă deosebită. Deşi incidentele din campanie au fost spectaculoase şi au deturnat atenţia opiniei publice la acel moment – să ne amintim doar de atacul cu bomboane explozive al anarhiştilor greci asupra grădiniţei vizitate de candidat –, aceste alegeri au arătat, poate mai mult ca niciodată, soliditatea proiectului european şi încrederea cetăţenilor Europei în acest proiect.
Evident, glumesc. Se prea poate să vă fi scăpat ştirea asta, aşa că o aflaţi de aici, cu oarecare întîrziere: acum trei săptămîni, preşedintele Consiliului European – Herman Achille Van Rompuy – a fost reales în funcţie. Realegerea s-a făcut în unanimitate şi fără contracandidat (cine ar îndrăzi să contracandideze pe cineva numit şi Achille?). Realegerea a fost comunicată, printre alte multe anunţuri pentru presă, după întîlnirea şefilor de state, la ultimul Consiliu European. Dacă nu vă spune nimic numele lui, nu vă simţiţi foarte vinovaţi, sigur îl ştiţi din vedere – e tipul acela cu ochelari şi cheliuţă de călugăr franciscan, care apare des pe lîngă Merkel, Sarkozy şi Băsescu, cînd se întîmplă chestii la Bruxelles. Nu, nu e şeful translatorilor, credeţi-mă pe cuvînt. Adevărul este că sînt degeaba ironic cu simpaticul Van Rompuy. El chiar este un bun preşedinte al Consiliului European. Face foarte bine jobul pentru care a fost pus acolo. Problema e cu jobul în sine.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare c