O vorbă veche spune că „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Aceasta vorbă este valabilă şi în cazul educaţiei copiilor, dacă bunicii şi părinţii reuşesc să armonizeze tehnicile de educare a copiilor, arată expertiza Centrului de educaţie emoţională şi comportamentală pentru copii (CEECC) din Bucureşti, centru de consiliere gratuită pentru copii, părinţi şi specialişti înfiinţat de Salvaţi Copiii.

Experiențele legate de prezența bunicilor în viața nepoților sunt nuanțate: pe de o parte există recunoștinta părinților pentru căldura și dragostea necondiționată pe care bunicii o dau nepoților, pentru confortul emoțional pe care aceștia îl simt la muncă știind că bunicul și bunica au grijă de micuți. Pe de altă parte, educarea şi disciplinarea celor mici pot crea complicații, atât în relația bunici-nepoți, cât și în relația bunici-părinți. Aceste complicaţii sunt de obicei generate de:

Diferenţa de valori între generaţii şi aderenţa puternică a bunicilor la valorile propriei generaţii, fapt ce duce la respingerea unor aspecte ale realităţii curente.

Diferenţa şi inconsistenţa metodelor de educaţie utilizate de bunici şi părinţi. Sunt frecvente, aşa cum ştim, situaţiile în care bunicii – o dată părinţi exigenţi – devin excesiv de permisivi cu nepoţii şi cu regulile impuse de părinţi

Rămăşiţe de frustrări şi neînţelegeri din timpurile în care actualii bunici erau părinţi şi părinţii de azi erau copii. În astfel de situaţii se găsesc bunicii care încearcă să îi facă pe copiii lor să nu mai repete cu nepoţii greşelile trecutului. Adesea părinţii afirmă că nu se vor purta niciodată cu copiii lor aşa cum părinţii s-au purtat cu ei în copilărie. Şi totuşi, aceşti adulţi pot cădea în capcana trecutului şi a propriei educaţii, tratându-şi copiii exact la fel cum au fost crescuţi. În aceste cazuri se întâmplă adesea să stârnească reproşuri din p